Mana posttraumatica

Mana reprezinta cel mai complicat segment de membru din organism.  Atat structura, cat si functia sa,  sunt adaptate complexitatii activitatii umane.  Deficitul functional al mainii inscrie in etiologie o gama larga de afectiuni, intre care si traumatismele.


DIAGNOSTIC:
- leziuni de tendon, profunde sau superficiale in zona palmara sau a degetelor;
- amputatii partiale sau totale;
- paralizia nervilor periferici, radial, median sau cubital;
- mana rigida, prin care se intelege redoarea majoritatii articulatiilor mainii care nu permite inchidea,   deschiderea si alte miscari simple.
In procesul de recuperare, conduita terapeutica are la baza diagnosticul stabilit de medic, care recomanda si directiile de actiune, pentru a adapta sistemul de mijloace si metode de tratament.


TRATAMENT:
In practica medicinei de recuperare si reeducare functionala, planul de tratament trebuie sa cuprinda totalitatea mijloacelor si metodelor de care pacientul poate beneficia. Fiecare pacient este unic.
In recuperarea mainii posttraumatice, kinetoterapia, reprezinta una din modalitatile de baza in recastigarea functionalitatii sale, de aceea se impune respectarea unor principii in desfasurarea activitatii de recuperare:
- cunoasterea exacta a morfologiei si biomecanicii mainii;
- cunoasterea exacta a diagnosticului si a starii functionale prezente;
- precocitatea aplicarii kinetoterapiei, in primele stadii ale afectiunii, cand mai putem conta pe intergritatea articulara si a tesuturilor; 
- adaptarea permanenta a metodologiei de lucru la momentul evolutiv al afectiunii;
- stricta individualizare a programului kinetik.
In functie de aparenta etiologica, gravitate si stadiul de evolutie, planul terapeutic, in absolut toate cazurile, trebuie sa se subordoneze principiului ca durerea contraindica miscarea.


REPERCUSIUNILE IMOBILIZARII PRELUNGITE:
- atonia si atrofia tesuturilor;
- pierderea supletei partilor moi, a elasticitatii acestora;
- pierderea mobilitatii articulatiilor mici;
- aparitia si formarea retractiilor si fibrozelor;
- tulburari neurologice si vasomotorii.


OBIECTIVE:
- corectarea posturii si aliniamentelor functionale ale segmentelor mainii;
- antrenarea, cresterea mobilitatii articulare;
- cresterea fortei musculare extensoare si flexoare;
- coordonarea, controlul si abilitatea;
- reeducarea sensibilatii;
- antrenarea rezistentei;
- refacerea activitatilor gestuale zilnice (ADL) si a celor profesionale.


Realizarea si individualizarea acestor obiective este conferita si de specificul exercitiilor, tehnicilor si a metodelor pe care le necesita fiecare in parte. 
Recuperarea mainii posttraumatice sechelare presupune o stransa colaborare intre kinetoterapeut si pacient, o munca asidua de luni de zile si uneori chiar ani.