Str. General Dragalina 81, Cluj-Napoca
Spondiloza lombara
DEFINITIE
Spondiloza lombara reprezinta o boala artrozica caracterizata prin degenerare osoasa la nivelul coloanei lombare. Suferinta artrozica se caracterizeaza prin deteriorarea cartilajului articular, insotita de cresterea activitatii osului subcondral. Boala face parte din grupa reumatismelor degenerative si poate fi intalnita in literatura si sub alte denumiri ca: osteoartrita lombara, artroza sau artrita hipertrofica lombara.
INCIDENTA
Spondiloza lombara este una dintre cele mai frecvente suferinte reumatice, incidenta ei crescand odata cu varsta, maximum fiind intre 55 si 75 ani. Aproximativ 10 % din populatia peste 60 de ani este afectata de boala artrozica. Femeile sunt mai des interesate decat barbatii.
Autorul Pitta G. (2001) clasifica spondiloza in functie de etiologie, astfel:
de tip 1 – congenitala,
de tip 2 – istmica,
de tip 3 – degenerativa,
de tip 4 – traumatica
de tip 5 – patologica
de tip 6 – postchirurgicala.
*Acelasi autor a studiat cauza traumatica a bolii in cazul atletilor de performanta, demonstrand faptul ca incidenta spondilozei gimnastelor este de 52% si de 42% la halterofili; acestia avand stresuri mecano-dinamice repetate la mai mult de o vertebra.
TRATAMENT
Autorul Fish (2009) imparte tratamentul in 4 mari categorii: kinetoterapie, farmacologie, terapii prin injectare si operatia. Alti autori mai adauga urmatoarele mijloace de tratament: masajul terapeutic, tratamentul igieno-dietetic, profilactic si fizioterapeutic. Cele mai utilizate forme de tratament fizioterapeutic sunt: helioterapia, termoterapia, ultrasunetele si laserul. Autorii Caraba (2010) si Cretu (1996) recomanda, pe langa metodele de tratament prezentate mai sus, baile calde, hidroterapia si impachetarile cu parafina, diatermia, utilizarea de lumini infrarosii.
Kinetoterapia are ca obiective:
1· Cresterea fortei musculare abdominale si normalizarea tonusului;
2· Mentinerea sau recastigarea mobilitatii coloanei lombare;
3· Prevenirea atrofiei musculare
4· Formarea reflexului de atitudine corecta si redresarea pozitiei in timpul diferitelor activitati;
5· Ameliorarea simptomelor dureroase in timpul desfasurarii activitatilor zilnice;
6· Decontracturarea musculara;
7· Decompimarea medulara.
Indicatii metodice pentru executarea exercitiilor:
1· Pacientul va mentine ochii deschisi in timpul exercitiilor;
2· Exercitiile se vor efectua pana la aparitia durerii;
3· invatarea/corectarea respiratiei pe parcursul sedintelor;
4· Corectarea permanenta in timpul efectuarii exercitiilor;
5· Se va lua pauza in cazul aparitiei oboselii sau a dispneei.
Spondiloza lombara reprezinta o boala artrozica caracterizata prin degenerare osoasa la nivelul coloanei lombare. Suferinta artrozica se caracterizeaza prin deteriorarea cartilajului articular, insotita de cresterea activitatii osului subcondral. Boala face parte din grupa reumatismelor degenerative si poate fi intalnita in literatura si sub alte denumiri ca: osteoartrita lombara, artroza sau artrita hipertrofica lombara.
INCIDENTA
Spondiloza lombara este una dintre cele mai frecvente suferinte reumatice, incidenta ei crescand odata cu varsta, maximum fiind intre 55 si 75 ani. Aproximativ 10 % din populatia peste 60 de ani este afectata de boala artrozica. Femeile sunt mai des interesate decat barbatii.
Autorul Pitta G. (2001) clasifica spondiloza in functie de etiologie, astfel:
de tip 1 – congenitala,
de tip 2 – istmica,
de tip 3 – degenerativa,
de tip 4 – traumatica
de tip 5 – patologica
de tip 6 – postchirurgicala.
*Acelasi autor a studiat cauza traumatica a bolii in cazul atletilor de performanta, demonstrand faptul ca incidenta spondilozei gimnastelor este de 52% si de 42% la halterofili; acestia avand stresuri mecano-dinamice repetate la mai mult de o vertebra.
TRATAMENT
Autorul Fish (2009) imparte tratamentul in 4 mari categorii: kinetoterapie, farmacologie, terapii prin injectare si operatia. Alti autori mai adauga urmatoarele mijloace de tratament: masajul terapeutic, tratamentul igieno-dietetic, profilactic si fizioterapeutic. Cele mai utilizate forme de tratament fizioterapeutic sunt: helioterapia, termoterapia, ultrasunetele si laserul. Autorii Caraba (2010) si Cretu (1996) recomanda, pe langa metodele de tratament prezentate mai sus, baile calde, hidroterapia si impachetarile cu parafina, diatermia, utilizarea de lumini infrarosii.
Kinetoterapia are ca obiective:
1· Cresterea fortei musculare abdominale si normalizarea tonusului;
2· Mentinerea sau recastigarea mobilitatii coloanei lombare;
3· Prevenirea atrofiei musculare
4· Formarea reflexului de atitudine corecta si redresarea pozitiei in timpul diferitelor activitati;
5· Ameliorarea simptomelor dureroase in timpul desfasurarii activitatilor zilnice;
6· Decontracturarea musculara;
7· Decompimarea medulara.
Indicatii metodice pentru executarea exercitiilor:
1· Pacientul va mentine ochii deschisi in timpul exercitiilor;
2· Exercitiile se vor efectua pana la aparitia durerii;
3· invatarea/corectarea respiratiei pe parcursul sedintelor;
4· Corectarea permanenta in timpul efectuarii exercitiilor;
5· Se va lua pauza in cazul aparitiei oboselii sau a dispneei.